1 Decembre: Sărbătoarea nationala a României

Ziua națională a României a fost fixată în amintirea evenimentelor din 1918 care au dus la unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului cu Alba Iulia.

Video si text de Razvan Sidoreac pe YouTube.

La sfârșitul razboiului nici unul dintre marile imperii multi-etnice ca Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul Otoman nu a supravițuit, și au aparut state naționale ca Cehia, Polonia, Finlanda și altele.

Unirea a început în Basarabia. Revoluția ruseasca a dezvoltat aici sentimentul național al românilor care au simțit ca este momentul să scape de ocupația rusă. Basarabenii au înființat la 3 aprilie 1917 Partidul National Moldovenesc, șase luni mai târziu a fost proclamată autonomia provinciei devenind apoi Republica Democrată Moldoveneasca. Republica își declară independența în ianuarie 1918 iar două luni mai târziu pe 27 martie hotarăște să se unească cu Romania. Decizia Basarabiei ridică moralul României ocupată la acea dată de germani.

Cinci luni mai târziu trupele antante reușesc să înfrângă rezistența trupelor germane și austro-ungare iar în noiembrie România reintră în razboi. Odată cu dezmembrarea imperiului austro-ungar începe lupta pentru controlul Transilvaniei. Pe 18 octombrie 1918 Alexandru Vaida Voevod citește în Parlamentul de la Budapesta declarația de dezlipire a Transilvaniei de Ungaria. In aceeași perioadă Iuliu Maniu aflat la Viena concentreaza 70 000 de soldati ardeleni și se îndreaptă cu ei spre Transilvania.

A doua provincie care se unește cu România nu este însă Transilvania ci Bucovina. Aici la 28 noiembrie 1918 Consiliul National Român proclamă unirea Bucovinei cu Regatul României. Declarația Bucovinei are mare rezonanța în Transilvania. Aici Consiliul National Român decide să convoace pentru decembrie la Alba Iulia o Adunare Nationala a tuturor românilor. Peste 1200 de politicieni din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures s-au adunat atunci la Alba-Iulia să decidă Unirea acestor provincii cu România. La Alba-Iulia Consiliul National Roman a numit atunci un Consiliu dirigent a Transilvaniei în frunte cu Iuliu Maniu. Pe strazile orașului peste 100000 de oameni veniți la Adunare așteptau decizia politicienilor. Dupa Adunarea de la Alba Iulia Consiliul dirigent al Transilvaniei a trimis o delegatie la Bucuresti care i-a înmânat regelui Țarii  la 14 decembrie 1918 declarația de unire. Acesta este de fapt începutul Romaniei Mari recunoscută de tratatele de pace de la sfârșitul primului război mondial. Patru ani mai târziu, la 15 octombrie 1922, regele Ferdinand se încoroneaza la Alba Iulia ca rege a Romaniei Mari.

Escalada

Escalada 2019  6 - 8 decembrie. 

Programul festivitatilor  de comemorare a Escaladei din 1602 https://www.1602.ch/wp/wp-content/uploads/2019/11/Flyer_2019_FR.pdf


La începutul secolului al XVII-lea când Franta, Savoie si Geneva erau state independente.
Tratatul de la Paris din 1601 a atribuit lui Henri IV, regele Frantei tinutul Bresse iar lui Charles-Emmanuel, duce de Savoie tinutul Saluces si Pay de Gex care apartinuse înainte Genevei. Prin arme Henri IV preia tinutul Gex dar ramâne în buna întelegere cu Geneva deoarece îi acorda de doua ori 20000 écus ca datorie de razboi cu Henri III, facilitati fiscale si vamale pentru locuitorii Genevei, retrocedarea a trei sate: Chancy, Avully si Moëns si angajamentul de a subveni la întretinerea unei garnizoane la Geneva cu pâna la 2000 de écus.
Ducele de Savoie, Charles - Emanuel dorea Geneva dar regele Spaniei, aliatul sau se opunea ca si regele Frantei.
Dar atacul a fost atât de mult temut ca genevezii nu mai credeau ca va veni. Si în plus era Rochette, presedintele senatului din Chambéry care propune colaborari economice, deci un eventual atac n-ar mai fi de asteptat.

Dar în tinutul Savoie, în castelul din Bonne se grupeaza trupele. Comandantul sef este Charles d’Albigny, guvernatorul tinutului Savoie. El are în subordine 300 de nobili, elita care va trebui sa patrunda în cetatea Genevei si sa deschida portile celor 2000-3000 de oameni, mercenari francezi si spanioli. Aveau cu ei scari lungi pliabile, negre, topoare, ciocane mari. Trebuia sa avanseze încet pentru a nu se face remarcati. Plecati la ora 6 seara, ajung la zidurile Genevei la miezul noptii.

peuple.jpgIn perioada aceea Geneva era doar partea situata pe colina, în jurul Catedralei Saint-Pierre si era înconjurata de ziduri groase. Din loc în loc erau bastioanele, dotate cu tunuri pentru a trage de sus pe câmpia din jur. Comunicarea cu exteriorul se facea prin trei porti principale: una la Cornavin pentru Franta si Elvetia, alta, poarta Neuve (spre actuala Place Neuve) pentru Savoie, alta la Rive pentru Chablais si Faucigny. Era înconjurata de gropi noroioase iar mai departe o întindere neteda si pustie în timp de pace.

Atacantii ajung la Plainpalais, înca înafara orasului si o iau de-a lungul zidurilor (pe locurile unde azi este situata rue de la Corraterie) pâna aproape de Rhône. Trec peste gropile de namol si cu scarile lor lungi urca pe ziduri reusind sa se înfiltreze în cetate. Au o intentie imediata, sa deschida poarta Neuve (unde este acum Place Neuve) pentru a lasa pe cei 2000-3000 de mercenari sa patrunda. Portile interioare sunt... deschise si fara paza.
O santinela trece si nu-i vede dar spre 2h30 paznicul din Turnul de la Coraterie aude un zgomot si anunta pe caporalul sau. Acesta trimite o santinela care nu are timp decât sa dea alarma cu un foc de achebuza înainte de a cadea mort. Dar sentinela de la Turn a înteles, trage si ea si astfel este data alarma. Ce intentie au acum savoiarzii? Unii se grabesc spre poarta Neuve pentru a încerca s-o deschida. Aceasta era pazita de 13 oameni: 10 o iau la fuga, doi se ascund, si doar unul Isaac Mercier se urca pe poarta si taie coarda care retinea oblonul vertical. Acesta cade peste artificierul savoiard care se pregatea sa faca sa explodeze poarta si impiedica mercenarii sa intre în cetate. Geneva recunoscatoare a dat numele de Isaac Mercier uneia din strazile sale.
Savoiarzii care deja intrasera alearga spre portile interioare, Monnaie, Tertasse si Maison de Ville pentru a patrunde în incinta a doua.
Dar alarma era deja data si 1000 de oameni ies înarmati si alunga atacantii prin cele trei porti interioare iar apoi spre poarta Neuve.

Se spune ca sotia lui Pierre Guillaume, ramasa în legenda ca Mère Royaume ar fi fost pe cale la ora trei dimineata sa pregateasca supa care a fost proiectata cu oala cu tot în capul invadatorilor care se gaseau în acel moment sub fereastra sa. Poate ca nu gatea la ora aceia? Este totusi adevarat ca meseria sotul ei era confectionarea marmitelor de fier si cositor. Savoiarzii se busculeaza acum sa-si salveze viata si încearca sa scape cu ajutorul scarilor pe care din graba le rastoarna.
Din bastion un tun trage spre cei din exterior. Crezând ca poarta Neuve a sarit în aer mercenarii scot strigate de bucurie si alearga spre ziduri. Dar un alt tun dinspre Maison de Ville îi face pe cei care mai scapa sa fuga speriati.

17 genevezi si-au pierdut viata si 27 au fost raniti dar libertatea cetatii a fost salvata.
Cei facuti prizonieri au fost executati. Capetele a 67 savoiarzi au fost expuse câteva luni în public, în Geneva.

Aflând marele esec Charles-Emmanuel, ducele de Savoie a strigat la d’Albigny, comandantul trupelor savoiarde: « Vous avez fait une belle cacade ! » Cam greu de tradus dar Dvs. va închipuiti ce înseamna.

Vremurile urmatoare au fost marcate de aliante si pregatiri militare intense pentru a para un alt eventual atac. Faptul ca Geneva nu fusese pregatita contra invaziei a provocat polemici în rândurile clasei dirijante. Cei 13000 locuitori sunt guvernati de 200 persoane. Teama de primejdie a genereat si o concentrare a puterii si întoarcerea spatelui la democratie pentru o lunga perioada. Geneva reuseste în schimb sa se remarce în Europa prin asimilarea masiva a refugiatilor. In secolulul XVII gasim aici consilieri, magistrati si tresorieri a caror parinti au fost refugiati. Mai important este ca în prima jumatate a secolului cetatea reuseste sa se apere de toate primejdiile si sa ramâna libera iar în a doua perioda ca cunoasca o adevarata prosperitate.


Bibliografie:

Luis Thévenaz Abrégé de l'Histoire de l'Escalde în "Chansons de l'Escalde" Edition Atar, Genève;
René GUERDAN Histoire de Genève Edition Mazarine 1981;


 

Subscribe to ROU.CH RSS