Eşti aici

Acasă

Veronica Țețu

De mic copil am fost atrasă de nevoia de a cunoaște și a înțelege rostul lucrurilor, urmată mai târziu de o pasiunea permanentă pentru creativitatea tehnică care m-au condus încet - încet la formația de inginer. Dar, cu toate reușitele mele  profesionale care îmi procurau satisfacția de a fi utilă, simteam că-mi lipsește ceva care să-mi bucure sufletul și să mă facă fericită. Această nevoie mi-o hrăneam, la început inconștiet, prin pasiunea de a vizita expoziții de pictură și lecturi despre marii artiști.
Ìntr-o zi m-am decis să pictez, fără a avea nici o pregătire în acest sens. Eu însămi eram surprinsă de acest gest, dar dorința mea de a trăi pictura, nu numai de a o privi, era mai puternică decît orice raționament împregnat de simțul măsurii. Total autodidactă, am început să caut sfaturi la cei ce pictau deja în jurul meu și la pictorii pe care aveam posibilitatea să-i întâlnesc. Pasiunea mea pentru pictură a declanșat  o simpatie din partea lor, ajutîndu-mă cu sfatuiri și încurajări. Ìntr-o bună zi, spre uimirea mea, mi-au propus să deschid o expoziție. Apoi au urmat altele și, surpriză, chiar m-au învitat să particip la o expoziție colectivă într-un context profesionist.
Și iată-mà învitată să-mi exprim crezul și concepția mea despre artă. Această propunere ma luat pe nepregătite pentru că pictura o practic dintr-o nevoie interioară și nu din dorința de a fi artistă.
Pictura pentru mine e o expresie a inimii. Cînd un subiect mă atrage, încerc sà exprim prin pictură forța sentimentul ce s-a  declanșat în sufletul meu. De aceea, consider că e mai cinstit să las pictura să vorbească în locul meu, prin limbajul său specific, cel al armoniei de culori și a ambianței de frumusețe ce o crează.

Un câmp de grâu din Val-de-Ruz; un râu din Kandersteg toamna;  canalul Thièle în culori de toamnă;  tabloul numit  « Culoarea mea își ia zborul », frunze de toamnă, purtate de de vânt; primavăra într-o padure…..poate fi oriunde;  iarna, undeva în Québec; un peisaj  din sudul Spaniei; un râu ce coboară de la munte, lumina unui apus de soare pe o mare în mișcare...

Am o profesie tehnică, inginer în construcții de mașini unelte. În Elveția am lucrat în acest domeniu timp de 10 ani ,după care mi-am schimbat orientarea profesională  în construcții des ceasuri ; desen tehnic în 3D, prototipuri pentru marile mărci de ceasuri de lux, expuse la Salonul Mondial de ceasuri din Basel.

 Când am plecat din țara mea, primul lucru pe care l-am dorit, a fost să  vad  tablouri reale ale pictorilor celebri.
Bineânțeles că am plecat pe urmele lor, prin orașe importante sa vizitez muzee, pe urmele impresioniștilor, începând cu Monet dar și a altor pictori aparținând a altor curente ca Van Gogh, Vermeer și alții.

În paralel cu profesia mea, am simțit întotdeauna dorința de a picta, dar a durat destul timp pâna m-am decis s-o fac. Probabil  deoarece cunoșteam  multe capodopere a pictorilor celebri, mă simțeam  prea  mică. Până la urmă m-am decis sa pun mâna pe pensulă. Pe lângă profesia mea, am admirat din todeauna pictura, operele pictorilor celebri. M-am impregnat de maniera lor de a exprima frumusețea naturii  în culori subtile. O vreme nu am avut curajul să iau pensula în mână dar cu timpul mi-am zis de ce să nu încerc ? Tot timpul îmi revenea în minte ceea ce Renoir a spus odată « Mă întrebați de ce pictez natura ? pur si simplu pentru ca este prea frumoasă ». Eu încerc sa smulg așa cum pot, puțin din această frumusețe a naturii să o aștern pe pânză și să o dau și altora.



 Veronica Țețu